Scriitorul român în societatea românească

Scriitorii sunt scriitori de la o vârstă fragedă. Își etalează potențialul prin jocuri, prin povești, prin imaginație. Dar este oare suficient?

Este oare suficientă imaginația, când de mici copiilor li se spune că literatura nu duce nicăieri? Accentul este mereu pus pe științele exacte, oamenii mari dorindu-și slujbe stabile pentru copiilor lor, slujbe care să aducă bani în casă și care să pună mâncare pe masă.

“Iar te prostești cu poveștile tale? Mai bine te duci să înveți. Cum vrei tu să ajungi inginer ca tati, dacă stai toată ziua să visezi cu ochii deschiși?”.

“Nu am timp acum să vorbim despre jocul pe care l-ai inventat. Azi nu mi-au ieșit bine calculele la firmă și trebuie să le termin acum”.

“Mi-a zis azi ăla micu’ să îi iau nu știu ce carte de basme, că cică i-a zis la școală învățătoarea că dacă citește i se dezvoltă imaginația. I-am luat o culegere de exerciții. În viața reală imaginația nu ajută la nimic”.

“De câteva zile mă tot cert cu fata mea. Nu vrea și nu vrea să se ducă la un profil real. Tot ca mine o să rămână, că nu vreau mâine-poimâine să o aud că dă la litere. Nu o să pot să o întrețin toată viața”.

Scriitorul român în societatea românească nu reprezintă un factor foarte important. Cum țara noastră are o cultură literară foarte tânără comparativ cu coloșii literaturii europene, încă nu am reușit să învățăm să apreciem scriitorii la timpul lor.

Sistemul școlar nu ajută nici el. Este impusă ideea că literatura nu este utilă, ca și cum nu ea ar fi cea care ne oferă un loc liniștit în care să evadăm. Ca și cum nu ea ne face să trăim zeci de vieți în timpul uneia singure. Ca și cum nu ea ne deschide noi orizonturi și ne face mai buni, mai înțelegători.

Să încerci să îndrumi cât mai mulți oameni dintr-o țară spre științele exacte, încurajând doar dezvoltarea acestora și punându-le doar pe ele într-o lumină favorabilă, în detrimentul artei, e ca și cum ai epuiza sufletul acelei țări și te-ai îngriji doar de aspectul financiar. Banii pot cumpăra multe lucruri. Pot cumpăra case, mașini, excursii, pot asigura un nivel de trai decent, prin care pot aduce chiar fericirea, prin lipsa grijilor, dar banii nu pot cumpăra sensibilitatea. Banii nu pot cumpăra frumusețea pură. Nu pot cumpăra trăirile sufletești prin care trece un cititor. Banii nu pot cumpăra fericirea spiritului, iar fericirea materială nu este mereu suficientă.

Consider că pentru a îmbunătăți condiția scriitorilor români, trebuie să schimbăm în primul rând mentalitatea majorității poporului, iar acest lucru pornește de la tineret. Ei trebuie să asigure această schimbare, ei trebuie să deschidă oportunități pentru ca cei mici să își poată da frâu liber imaginației, ei trebuie să dezvolte cultura, și pentru toate acestea ei trebuie să srie, să scrie, să scrie…

Editorial de: Andreea Bianca

 

 

 

Lasă un răspuns

  • Mai multe știri.