Mineral

„Am murit și sunt în paradisul pegașilor, își spunea Kostik tot mai des, pentru ca nu fusese niciodată atât de răsfățat, de alintat și de îngrijit. Servitoarele Marietei îl îmbăiau zilnic, îl țesălau, ii împleteau coama și i-o împodobeau cu panglici colorate, îl îndopau cu bunătăți, iar bătrâneii care o ajutau pe Marieta la grădinărit ii povesteau câte-n luna și în stele (…)“. Paradis, purgatoriu, infern și câte alte ținuturi se întâlnesc în al treilea roman din seria Taravik.

„Înfruntarea nemuritorilor“ va așteaptă cu surprize de poveste, cu umor și ironie, cu întâmplări, fantasmagorii, vise și peripeții. Dupa „Armata moliilor“ si „La galop prin piramida“, Taravik și Kostik se întorc sa-și delecteze cititorii cu sfade nemaivăzute, întâmplări nemaiauzite și pățanii nemaipomenite.

Taravik este curier independent și caftangiu contractual. Duce o viata palpitanta – cărând colete și scrisori prin pustiu, cu ajutorul lui Kostik, pegasul sau cu o singura aripa. Mai o alergătura prin desert, mai o bere rece, mai un salt într-o râpă – timpul trece într-un mod interesant. Pana în dimineața in care Marieta, iubita lui, îl izgonește de acasă pentru ca nu-i manierat și nu știe sa se poate. Nu i-a făcut niciodată un cadou – măcar un ineluș din bronz, ca de unul de aur nici nu poate sa fie vorba.

Asa începe aventura lui Taravik. Cautând un inel pentru Marieta, curierul caftangiu pune în mișcare forte oculte, trezește simpatia zeilor și se ia la întrecere cu vrăjitori de pe alte tărâmuri. Dar, mai ales, face sa reînvie Armata Moliilor!

Taravik trece cu nevinovăție prin tot haosul declanșat involuntar chiar de el, palavragind liniștit cu Kostik, în timp ce în jurul lui se duc batalii incredibile. Pentru ca, asa cum spune Marieta, „Voi, bărbații, vedeți viata ca un joc plin de durere. Va plac meseriile în care puteți sa va dați cu ciocanul peste degete, va plac jocurile în care adversarul are dreptul sa va dea la gioale și va plac distracțiile care va provoacă o mahmureala cumplita a doua zi. Asa ca nu puteți sa cultivați flori prea mult timp fără sa începeți sa tânjiți după drumuri prin pustiu și sărituri în râpe.“